Mai multă energie regenerabilă nu este suficient. Descoperă de ce flexibilitatea face diferența într-un sistem energetic modern.

În ultimii ani, discuția despre tranziția energetică s-a concentrat aproape exclusiv pe capacitate. Câți megawați de energie solară sau eoliană instalăm, câte proiecte noi intră în funcțiune, cât de repede renunțăm la combustibilii fosili. Toate aceste întrebări sunt legitime. Dar ele spun doar o parte din poveste.

Pentru ca energia regenerabilă să funcționeze cu adevărat într-un sistem modern, nu este suficient să producem mai multă energie curată. Este esențial să putem gestiona această energie. Iar aici intervine un concept-cheie, adesea mai puțin vizibil în dezbaterea publică: flexibilitatea.

Capacitate vs. flexibilitate: care este diferența?

Capacitatea înseamnă, simplu spus, câtă energie putem produce. Panourile fotovoltaice, centralele eoliene și hidrocentralele adaugă capacitate sistemului energetic.

Flexibilitatea înseamnă cât de bine poate sistemul să răspundă variațiilor dintre producție și consum. Pentru că, spre deosebire de centralele convenționale, energia regenerabilă depinde de factori naturali: soarele nu strălucește permanent, vântul nu bate constant.

Un sistem energetic bazat pe regenerabile trebuie să poată face față unor situații precum:

• perioade cu producție foarte mare, dar consum scăzut;
• perioade cu cerere ridicată, dar producție redusă;
• variații bruște, de la o oră la alta.

Fără flexibilitate, aceste dezechilibre pot duce la:

• pierderi de energie;
• instabilitate în rețea;
• costuri mai mari pentru consumatori.

De ce devine flexibilitatea o prioritate

Pe măsură ce ponderea energiei regenerabile crește – și, pentru 2024, am văzut cum aproape 50% din electricitatea utilizată în UE a provenit din surse de energie regenerabilă, potrivit datelor Eurostat, variabilitatea devine o caracteristică structurală a sistemului, nu o excepție. Cu cât avem mai multă energie solară și eoliană, cu atât sistemul trebuie să fie mai capabil să se adapteze rapid.

Flexibilitatea nu este un „lux tehnic”, ci o condiție de funcționare a unui sistem energetic decarbonizat. Fără ea, chiar și cele mai ambițioase investiții în regenerabile își pierd din eficiență.

Cum obținem flexibilitate într-un sistem energetic modern

Flexibilitatea poate veni din mai multe surse care funcționează complementar:

1. Stocarea energiei

Bateriile și hidrocentralele cu pompaj permit stocarea energiei produse în exces și utilizarea ei atunci când este nevoie. Practic, ele „mută” energia în timp, din perioadele cu surplus în perioadele cu deficit.

Stocarea este esențială pentru:

• echilibrarea zilnică a sistemului;
• reducerea pierderilor de energie;
• creșterea siguranței în alimentare.

2. Capacități flexibile de producție

Există centrale care pot porni, opri sau varia rapid producția. Acestea sunt folosite pentru a acoperi vârfurile de consum sau perioadele cu producție regenerabilă scăzută.

Rolul lor nu este de a concura cu regenerabilele, ci de a le completa.

3. Rețele interconectate și moderne

Interconectările dintre țări și regiunile cu profiluri diferite de producție ajută la reducerea variațiilor. De exemplu, zonele cu producție solară ridicată pot echilibra zonele cu producție eoliană mai mare și invers.

O rețea modernă, digitalizată, este un element-cheie al flexibilității.

4. Consumatori activi și demand response

Flexibilitatea nu vine doar din producție. Poate veni și din consum. Ajustarea consumului în funcție de disponibilitatea energiei, fie automat, fie prin stimulente, ajută la stabilizarea sistemului.

În acest context, consumatorii și prosumatorii devin parte din soluție, nu doar beneficiari pasivi.

Ce se întâmplă când flexibilitatea lipsește

Lipsa flexibilității poate duce la situații aparent paradoxale:

• energie regenerabilă disponibilă, dar neutilizată;
• prețuri foarte scăzute sau chiar negative;
• investiții care nu își recuperează costurile;
• presiune suplimentară asupra rețelelor.

Aceste probleme nu sunt un semn că energia regenerabilă „nu funcționează”, ci că sistemul nu este încă pregătit să o integreze eficient.

Flexibilitatea este cheia unei tranziții energetice durabile

Tranziția energetică este o schimbare de arhitectură a sistemului. Un sistem bazat pe regenerabile are nevoie de:

• mai multă coordonare;
• mai multă inteligență tehnologică;
• mai multă capacitate de adaptare.

Flexibilitatea este ceea ce face posibil acest nou echilibru. Ea transformă energia regenerabilă dintr-o resursă variabilă într-un pilon stabil al sistemului energetic.

Pe termen lung, investițiile în flexibilitate înseamnă:

• mai multă siguranță energetică;
• costuri mai stabile;
• un sistem mai rezilient;
• o tranziție mai rapidă și mai eficientă.

Energia regenerabilă este viitorul. Flexibilitatea este ceea ce o face să funcționeze.